comunitate foto

Fotografia sub dictatura banului

Astăzi, sumedenia de site-uri, reviste, televiziuni, care trăiesc din reclamă, baner, imagini, în general, duc o luptă acerbă pentru realizarea unor materiale de înaltă clasă şi cu  impact violent asupra vizitatorului. În aceste condiţii, vieţile artiştilor fotografi, a designer-lor ori a programatorilor, au devenit extreme de grele, creându-se între ei o concurenţă nemaiîntâlnită. Lupta se dă, în special pe formă, pe realizarea ireproşabilă şi atractivă a produsului, realizare exacerbată prin potenţarea culorilor, prin alegerea suportului şi prin orice altceva, care poate influenţa decsiv  opţiunea cumpărătorului suveran. Nu mai vorbim despre întrecerea fantastică între dezvoltatori în achiziţionarea unor scule profesionale, de ultimă generaţie, care investesc sume fabuloase în aparate de fotografiat, camere de înaltă rezoluţie, calculatoare, imprimante, etc.şi care uşurează mult munca operatorilor sau a artiştilor, mai mult sau mai puţin consacraţi. Molipsitoarea boală s-a extins şi asupra colectivităţilor foto de pe bloguri, creându-se o adevărată emulaţie printre acestea şi conducând la îmbunătăţirea creaţiei artistice, prin schimbul de informaţi, de sfaturi sau de îndemnuri. Oamenii, în general, nu-şi mai păstrează secretele ca înainte, sunt, literalmente, deschişi, colaborării, împărtăşesc din experienţa lor, vin cu soluţii, cu informaţii, şi adesea îşi fac timp pentru a scrie despre fotografie, despre tot felul de tehnici, începând de la surprinderea artistică a bobului de rouă, a picăturiii de apă, până la fotografiere pe timp de noapte sau cer închis. Pentru aceştia din urmă, nu banul contează, ci lauda celorlalţi, apecierea sinceră, care nu poate fi înlocuită de nimic. Comercianţii însă procedează invers, înalţă ziduri între ei şi restul lumii, urmărind doar acapararea pieţelor neacaparate şi câştigul de bani. În esenţă fotografia, a cunoscut o revenire spectauloasă apoape în toate mediile, recuperând un teren pierdut în anii 1990, pe vremea când arta fotografică profesională,  cât şi amatorismul foto rivalzau, la un moment dat, cu literatura. Aparatele foto robuste, de provenienţă sovietică, permiteau obţinerea unor fotografii  excelente, realizate în laboaratore improvizate de fotografi, care cumpărau, pe nimica toată, din comerţul de stat substanţele necesare pentru developarea filmelor alb-negru şi color, respectiv a fotografiilor, propriu-zise, pe hârtie fotografică, fabricată tot în România. Dacă cenzura vizase literatura în anii lungi şi tulburi ai comunismului ceauşist,  fotografia s-a bucurat de o libertate nemaipomenită, chiar şi pe teritoriul literar, în perioada cu pricina apărând mai multe cărţi despre fotografie şi film. Făcând un arc peste timp şi revenind în zilele noastre, constatăm că fotografia, imaginea fotografică, şi nu numai, au reânviat din cenuşa amintirii cu o forţă extraordinară, compensând cei aproape doăzeci de ani trecuţi de la Revoluţie încoace.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s